Orele de munca peste program au devenit o practica din ce in ce mai uzuala in zilele noastre, odata cu cresterea competitivitatii in mediul de business actual. Astfel, din dorinta de a face fata cerintelor mari de pe piata in care activeaza sau din dorinta de a-si ajunge sau chiar de a-si intrece competitorii, angajatorii le pot cere angajatilor sa lucreze ore suplimentare. Totodata, din dorinta de a-si suplimenta veniturile, angajatii pot accepta sa stea peste program.
Totusi, care sunt consecintele acestei practici pe termen lung? Dar pe termen scurt? In ce masura poate incurajarea muncii peste program sa aduca prosperitate unei organizatii? Care sunt efectele negative pe care orele suplimentare le pot avea in ceea ce priveste productivitatea si gradul de motivare al angajatilor? Exista si efecte pozitive atunci cand vorbim despre statul peste program? Nu in ultimul rand, care sunt limitele pe care un angajat nu ar trebui sa le depaseasca?
Cand mai multe ore de munca nu inseamna productivitate mai mare
Managerii sau sefii de echipa care considera ca un numar de ore de munca dublu inseamna o productivitate de doua ori mai mare se insala. In primul rand, trebuie sa ne gandim ca cei care presteaza aceasta munca nu sunt roboti, masinarii programate sa efectueze sarcini repetabile la comanda, ci oameni si, prin urmare, pot manifesta stari de oboseala, epuizare si frustrari. Mai mult, gradul lor de motivare la locul de munca poate scadea semnificativ.
De asemenea, studiile in materie de productivitate in munca realizate de-a lungul timpului au aratat ca angajatii dau un randament mai mare in prima parte a zilei de munca. Asadar, din moment ce ultima parte a programului este una in care angajatii au tendinta de a nu-si mai face sarcinile cu aceeasi usurinta ca dimineata, aceasta metoda nu este o solutie. In plus, orele suplimentare se platesc cu mai multi bani decat orele normale de munca, ceea ce inseamna o pierdere pentru angajator, care va plati mai multi bani pentru ore de munca in care productivitatea este mai scazuta.
Angajatii nu sunt motivati doar de castigurile mai mari
Si pentru ca tot am adus in discutie subiectul banilor, este bine sa mentionam si faptul ca veniturile suplimentare pe care orele de munca prestate in afara programului normal de activitate i-ar putea incanta in prima faza pe angajati. Astfel, ei s-ar putea obisnui cu ideea ca veniturile lor au crescut, iar apoi, cand organizatia nu le va mai solicita sa faca munca suplimentara, angajatii ar putea deveni mai putin motivati sau chiar frustrati, percepand aceasta schimbare ca pe o diminuare a castigurilor lor lunare.
Nu in ultimul rand, nu trebuie sa uitam un volum de munca ridicat poate avea consecinte negative asupra sanatatii angajatilor. Astfel, un program care depaseste cele 8 sau 9 ore de munca pe zi si 5 zile de lucru pe saptamana poate cauza epuizare psihica si fizica in randul angajatilor, ceea ce ar putea atrage nevoia de concedii medicale sau concedii de odihna mai lungi. Totodata, din aceleasi motive, angajatii s-ar putea orienta catre alte locuri de munca.
Asadar, daca putem trage o concluzie din cele expuse mai sus, aceea ar fi ca munca peste program nu ar trebui incurajata sau, altfel spus, nu ar trebui sa fie o practica extrem de uzuala in randul angajatorilor si sa nu fie folosita decat in cazuri de maxima urgenta. Totodata, angajatii ar trebui sa fie anuntati din timp cu privire la perioadele mai solicitante, cand li s-ar putea cere sa lucreze peste program, respectiv sa fie recompensati pe masura.
ECHIPA BIA HR