Unul dintre pasii esentiali pe care un angajator sau un recrutor trebuie sa ii parcurga in cadrul procesului de recrutare il reprezinta discutia despre asteptarile salariale ale candidatului. Acesta este un pas firesc si o discutie de onestitate, pe care ambele parti o asteapta una de la cealalta. Astfel, intrebandu-i pe cei intervievati ce salariu se asteapta sa primeasca, cel care cauta un nou angajat va sti daca are sau nu buget pentru a merge mai departe cu anumiti candidati in procesul de recrutare.
Desi uneori este o intrebare incomoda, mai ales atunci cand se recruteaza pentru o pozitie careia i s-a alocat un buget mai mic, raspunsurile venite de la candidati devin extrem de utile. Mai mult, ele pot fi salvatoare de timp si pot ajuta la accelerarea procesului de recrutare, prin eliminarea timpurie a candidatilor care au asteptari salariale mult peste ceea ce angajatorul poate sa ofere. In cazul acesta, daca salariul cerut de candidati este un criteriu de selectie, este bine ca intrebarea sa fie pusa inca de la prima discutie, care
este, de obicei, cea telefonica.
Refuzul, cea mai scurta cale catre corectitudine
Pe de alta parte, atunci cand descoperim o persoana cu un CV promitator, care pare a se incadra in profilul candidatului ideal, cel mai bine ar fi ca, in calitate de angajator sau de recrutor, sa lansam o invitatie la un prim interviu, insotita de intrebarea despre asteptarile salariale. Daca acestea se dovedesc a fi prea ridicate, onest ar fi sa ii spunem persoanei respective ca salariul pe care si-l doreste este cam mare comparativ cu ceea ce compania poate sa ofere si sa il intrebam pe candidat daca, in aceste conditii, mai este interesat sa participe la interviu. Unii vor spune “da”, insa altii vor refuza.
Si pentru ca tot a venit vorba despre corectitudine trebuie sa mentionam ca unul dintre lucrurile nerecomandate este acela de a nu ii spune unei persoane care a cerut un salariu prea mare ca nu i se poate oferi atat. In primul rand, atunci cand pretindem corectitudine, trebuie sa o si oferim, iar in al doilea rand, trebuie sa ne gandim la frustrarea pe care candidatul ajuns in etapa finala a recrutarii o va simti in momentul ofertarii. Va simti ca totul a fost o pierdere de timp, iar o astfel de atitudine poate afecta, in timpul, imaginea brandului de “bun angajator”.
Dialogul sincer si documentarea atenta
Un lucru pe care un angajator ar trebui insa sa il faca ar fi sa cerceteze piata inainte de a stabili un buget pentru o anumita pozitie. Astfel, inainte de a demara procesul de recrutare, cel mai bine ar fi sa se observe cu atentie care sunt salariile in domeniul in care organizatia isi desfasoara activitatea, sa se efectueze calcule cu privire la media salariala a pozitiilor similare din piata, iar apoi sa se stabileasca un buget. In felul acesta vor fi evitate situatii neplacute, precum aceea de a veni cu oferte salariale situate mult sub media pietei.
Un alt lucru pe care un angajator ar trebui sa il faca este sa se documenteze in legatura cu salariile pe care le ofera angajatorii curenti ai candidatilor pe care incearca sa ii oferteze, astfel incat sa nu fie surprinsi de asteptarile lor salariale. Nu in ultimul rand, ceva ce toti specialistii in recrutare ar trebui sa faca este sa nu subevalueze candidatii si sa incerce sa atraga persoane supracalificate pentru pozitiile pentru care recruteaza, deoarece se vor confrunta cu asteptari salariale prea mari. In fond, problema nu intervine atunci cand un candidat cere prea putini bani, ci atunci cand cere prea multi.
ECHIPA BIA HR